Home » Tehnologii de cultivare » Tehnologia de cultivare a grâului de toamna

Tehnologia de cultivare a grâului de toamna

1.Importanta

Grâul este una dintre cele mai importante cereale care ocupa cele mai mari suprafețe pe glob. Variatele produse care se obțin din faina de grâu constituie hrana de baza pentru o mare parte a populației globului , 35-40%.
Importanta prezintă și faptul ca boabele sale pot fi păstrate timp îndelungat.
Boabele de grâu se întrebuințează în hrana animalelor prezentând în comparație cu boabele de porumb mai multe avantaje intre care conținutul mai ridicat în substanțe proteice și o producție comparativa cu a porumbului dar cu un cost mai scăzut.
Constituie o planta premergătoare excelenta pentru culturile de primăvară și plantele furajere de toamna.


2.Sistematica și soiuri

Grâul aparține ordinului graminalis, familia Graminee.
Grâul comun(Triticum estivum SSP vulgare)este specia cea mai răspândita pe glob ocupând 90% din grâul cultivat.
Boabele lui sunt folosite în special pentru fabricarea pâinii. Are forme de toamna și primăvara și cuprinde un număr foarte mare de soiuri.
Grâul durum(Triticum turgidum) la care boabele se întrebuințează pentru prepararea pastelor făinoase.

3.Soiuri

Potențialul de producție al soiurilor de grâu care se cultiva în tara noastră se ridica la 9-10 kintale la hectar.
Din punct de vedere fitotehnic unui soi i se cere pe lângă capacitate mare de producție rezistenta la cădere, rezistenta la iernare, rezistenta la șiștăvire (seceta),la exces de umiditate, rezistenta la boli foliare, valoare nutritiva și tehnologica ridicata.
Soiurile de grâu de toamna și zonarea lor în România ;
– în sud :Fundulea 4(F 4), Flamura 85(Fl 85), Dropia, Lovrin 34(L34), Rapid ;
– zona colinara din sud:Albota, Trivale, Simnic,F4;
– în vest: L34, L41, Fl85, F4, Delia, Alex, Dropia;
– în Transilvania: Ariesan, Apullum, Transilvania 1, Turda 81(T81), F4, T95;
– centrul și sudul Moldovei: Fl 85, Dropia,Gabriela, Moldova 83, F4, Alex;
– în nordul moldovei : Aniversal, Suceava 84(Suc 84), T 81, Ariesan.
Pariticularitatile diferitelor soiuri de grâu (perioada de vegetație, rezistenta la iernare,seceta și boli foliare, rugini, făinare, septorioza, fuzarioza) constituie elemente de baza pentru stabilirea structurii soiurilor dintr-o zona sau alta de cultura. Soiurile de grâu durum se extind pe solurile Sudului Munteniei și Olteniei, în zona litoralului și în câmpia de vest.

4. Particularitățile biologice ale grâului

Semințele de grâu germinează în procent ridicat numai după parcurgerea repausului seminal, care conform condițiilor și soiurilor din tara noastră, are o durata de 40-65 zile.
Prin semănarea unui grâu care nu și-a parcurs repausul seminal rezulta un lan care răsare neuniform și cu densitate redusa de la care se obțin producții mici.
Procesul de germinație începe cu absorbția apei în procent 40-45% din greutatea bobului uscat la aer care conduce în scurt timp la mărirea volumului semințelor.
Accesul apei și al oxigenului la temperaturi mai mari de un grad celsius( optime 22-25 C) determina activizarea enzimelor care în mediul apos transforma substanțele de rezerva complexe ( adică amidon, grăsimi, proteine) în substanțe cu molecule mici care sunt dirijate spre muguraș și rădăcina. Încep sa apară mai întâi la suprafața solului tulpinita protejata de coleoptil din al cărui vârf încep sa se formeze frunzele adevărate.
Numărul de rădăcini embrionare la grâu este 3-5. Rădăcinile embrionare asigura practic trecerea grâului peste perioada lunga de iarna.
La 10-12 zile de la răsărire, creșterea în lungime încetează, iar în sol aproape de suprafața se formează nodul de înfrățire, din acesta pornesc lăstarii noi numiți frați.
Ceea ce obișnuit se numește nod de înfrățire reprezinta în realitate mai multe noduri foarte strâns apropiate intre ele. Asupra capacității de înfrățire acționează pozitiv mărimea bobului care se seamăna, epoca mai timpurie de semănat, regimul de nutriție al plantelor, spațiul de nutriție.
Rezistenta grâului de toamna la temperaturi mici din iarna este cu atât mai mare cu cat la intrarea în iarna plantele conțin o cantitate mai mare de zaharuri și substanțe proteice și o cantitate mai mica de apa.

5. Rotația

Grâul de toamna prezintă unele cerințe fata de rotație cum ar fi :
– ponderea insemnata a speciei în structura culturilor de câmp ;
– cerințe deosebite fata de pregătirea solului și înainte de epoca de semănat ;
– sensibilitatea mare a culturilor la înburuienare, la toate categoriile de buruieni ;
– capacitatea redusa de valorificare a fertilității naturale a solului datorita sistemului radicular slab dezvoltat ;
– sensibilitate la un număr mare de boli foliare.
Fata de aceste multiple cerințe planta premergătoare pentru grâu trebuie sa îndeplinească unele condiții :
– sa elibereze terenul cat mai devreme ;
– sa lase terenul curat de buruieni, cu însușiri chimice și fizice îmbunătățite, cu un conținut mare în substanțe organice și nutritive.
Cele mai bune premergătoare pentru grâul de toamna sunt leguminoasele pentru boabe și furaj( mazăre, borceag, fasole, soia), rapița de toamna, coriandrul, muștarul, macul, inul, cânepa, cartofii de vara- toamna, sfecla, porumbul, floarea soarelui. Orice cultura cu recoltare timpurie cu excepția cerealelor păioase trebuie luate în considerare ca premergătoare pentru grâul de toamna. Culturile târzii cele mai importante ca premergătoare pentru grâu sunt porumbul și floarea soarelui.
Porumbul pentru boabe este în general o premergătoare mediocra pentru grâu deoarece în general lasă solul sărac în apa și cu resturi vegetale. Mult timp floarea soarelui a fost socotita o premergătoare rea pentru grâu deși ultimele cercetări dovedesc contrariul :
– eliberează terenul înaintea porumbului,
– îl lasă mai curat de buruieni,
– solul se pregătește mai bine decât după porumb,
– nu suferă de boli comune grâului.
Sunt neindicate ca premergătoare orzul, sorbul și iarba de Sudan (pentru ca lasă solul sărac în apa), lucerna și monocultura mai mare de 2 ani.


6. Fertilitatea

Pentru 100 kg boabe plus producția corespunzătoare de paie, grâul extrage din sol intre 2,3-3,3 Kg azot ; 1,1-1,8 Kg fosfor ; 1,9- 3,8 Kg potasiu.
Consumul relativ mic de substanțe nutritive nu se corelează însa cu cerințele reduse fata de aplicarea îngrășămintelor.
Insuficienta azotului se manifesta prin reducerea numărului de frați, reducerea suprafeței de asimilație, debilitarea plantelor, reducerea rezistentei la iernare, se reduce numărul de flori fertile în spic și conținutul boabelor în substanțe proteice.
Excesul de azot determina creșterea suprafețelor foliare, reducerea asimilației, întârzierea vegetației, expunerea plantelor la cădere, reduce rezistenta la iernare, mărește sensibilitatea la boli, reduce rezistenta la seceta, reduce capacitatea de fructificare a plantelor.
Insuficienta fosforului încetinește creșterea plantelor de grâu, reduce masa de rădăcini și întârzie maturitatea.
Excesul de fosfor determina creșterea în boabele de grâu a conținutului de fosfor și a amidonului în detrimentul substanțelor proteice.
Insuficienta potasiului se manifesta prin îngălbenirea specifica( opăreala) a limbului frunzei în partea superioara și pe margini. Mai târziu planta « slăbește » și devine pipernicita.
Cantitatea de îngrășăminte ce se utilizează în cultura grâului trebuie stabilita în funcție de : soiul cultivat, tipul de sol, planta premergătoare, umiditatea solului.
In funcție de planta premergătoare dozele de îngrășăminte se stabilesc diferențiat astfel :
– după leguminoase dozele sunt mai mici ;
– după prăsitoare cu 30-40%.
Calculul dozei optime economice :
DN Kg/ Ha= 25 Rps- Ns- Ng+ Npr in care
DN- doza de azot
25 – consumul specific de azot la o tona boabe;
Rps- recolta planificata în tone la hectar
Ns- aportul solului în azot care se aproximează intre 20 Kg/Ha pe solurile sărace și 60Kg/ Ha pe solurile fertile( corect se apreciază după indicele de azot)
Ng- aportul îngrășămintelor organice în azot( 2 Kg/tona dat direct, 1Kg/tona aplicat plantei premergătoare, 0,5 Kg/ tona aplicat culturii antemergătoare)
Npr- corecția fata de planta premergătoare( mai puțin cu 30 Kg/Ha după leguminoase, mai puțin cu 20 Kg/Ha după borceag și trifoi, 0 Kg/Ha după floarea soarelui fertilizata echilibrat, 20-25 Kg/Ha după premergătoare târzii nefertilizate cu azot.
Doza de azot calculata se majorează cu 15-20Kg/ Ha dacă grâul este neînfrățit în primăvara sau descălțat pe timpul iernii.
Dp = 12Rp= – Dg în care :
Dp- doza de fosfor în Kg/Ha
12- consumul specific de fosfor la o tona de boabe
Rp- rotația planificata
Dg- aportul în îngrășăminte organice
In general grâul valorifica eficient doze de fosfor cuprinse intre 20-60 Kg/Ha. Îngrășămintele fosfatice se incorporează la cultura grâului de toamna numai sub arătura de baza la nivelul unde se dezvolta la sistemul radicular sau pe arătura și se incorporează cu discul înainte de semănat.
In zonele de stepa și silvostepa unde pe timpul toamnei și iernii precipitațiile sunt reduse și pe soluri brun-roșcate după planta premergătoare cu recoltare târzie( floarea soarelui, porumb, sfecla, cartof, soia) se administreaza la pregătirea patului administrativ intre ½ și 2/3 din DN avuta în vedere. La desprimăvărare ( începând cu luna februarie și în cursul lunii martie) se administreaza diferența de doza planificata.

7. Lucrările solului

Pentru grâu se efectuează diferențiat în funcție de zona de cultura, tipul de sol dar mai cu seama fata de planta premergătoare.
A.
După premergătoare care se recoltează timpuriu arătura de vara trebuie crăpata cu grapa stelata pentru a se nivela solul în scopul reducerii de evacuare a apei și mărunțirii bulgarilor încă umezi. Pe timpul verii arătura trebuie menținuta curata de buruieni prin lucrări cu grapa cu colți reglabili( GCR) pentru ca solul arat mai ales în urma ploi se îmburuienează. Hotărâtor în realizarea de producții mari la grâu nu este adâncimea arăturii primordiala ci timpul când se executa și calitatea acesteia. In preajma semănatului arătura se lucrează cu grapa cu discuri în agregat cu GCR iar în ziua semănatului imediat înaintea mașini de semănat se executa o cultivație totala cu combinatorul care asigura cele mai bune condiții pentru germinarea semințelor și răsărirea plantelor.
B.
După premergătoare care se recoltează târziu lucrările solului se comporta cu dificultăți, în primul rand din cauza resturilor vegetale, dar mai cu seama din cauza unei cantități reduse de apa în sol în momentul recoltării și din cauza timpului scurt ce sta la dispoziție pana la semănat. In acest caz după eliberarea terenului se efectuează arătura cu plugul în agregat, cu grapa stelata la adâncime mai mare sau mai mica în funcție de umiditate, urmându-se însa incorporarea în sol a tuturor resturilor vegetale. Daca este necesar înainte de arat solul se lucrează cu grapa cu discuri perpendicular pe direcția rândurilor plantelor premergătoare pentru mărunțirea resturilor vegetale de la suprafața. Înainte de semănat arătura se lucrează din nou cu grapa cu discuri în agregat cu GCR. Daca nu sunt resturi vegetale în ziua semănatului patul germinativ se poate lucra cu combinatorul.
In unele toamne în zonele de stepa și silvostepa vremea este foarte secetoasa, pământul pe suprafața culturii cu premergătoare târzii nu se poate ara fără scoaterea unor bulgari mari, uscați care nu se mai pot sparge cu grapa cu discuri. Însămânțarea grâului într-o asemenea arătura este o greșeala. De obicei în acest caz se recurge la mobilizarea solului pe o adâncime de 12-15 cm utilizând o grapa cu discuri grea în agregat cu un tractor de putere mai mare, după care se fac doua discuiri cu grapa cu discuri obișnuita.Mai recent au fost elaborate și au început sa fie puse în aplicare și metode de lucru a solului minime, dar care cer o perfecționare a mecanizării ca principala condiție pentru aplicarea acestui sistem.

8. Samanta și semănatul

Samanta de grâu pentru semănat trebuie sa aparțină soiului recomandat în zona și sa îndeplinească toate condițiile unei plante riguroase. De calitatea seminței pentru semănat depinde densitatea culturilor la răsărire, înfrățire și vegetația plantelor.
Samanta trebuie sa facă parte din categoria biologica : baza , elita, I-1, sau cel mult I-2 cu puritate biologica 99,8%; 99,5%; 99%; puritate fizica 98%, 99%, capacitate de germinare peste 99%.
Pentru preîntâmpinarea atacului de boli și dăunători semințele de grâu se tratează obligatoriu înainte de semănat cu diferite substanțe fungicide sau insecto-fungicide.
Din semințe netratate apare riscul obținerii unei recolte cu puternic grad de atac, recolta care practic nu se mai poate valorifica.
Semănatul grâului de toamna trebuie sa înceapă când temperatura medie a aerului este de 13-15 oC și sa se termine când temperatura scade la 8-9 O C.
Înainte de a intra în iarna planta de grâu trebuie sa vegeteze timp 40-50 zile la temperaturi medii zilnice mai mari de 5%C. Pentru a putea rezista peste iarna la acțiunea condițiilor nefavorabile plantelor trebuie sa formeze doi trei frați, și sa acumuleze în nodul de înfrățire cantități mari de zaharuri și să-și dezvolte puternic rădăcinile embrionare. Rezistenta grâului semănat mai târziu la iernare se reduce substanțial din cauza ne-parcurgerii de către planta a procesului de călire, a înrădăcinării slabe , a ne-formarii nodului de înfrățire.
Pentru realizarea densității optime trebuie avut în vedere numărul de boabe germinabile care se seamăna pe metru pătrat, număr care ar trebui sa asigure cel puțin 600 de spice pe metrul pătrat. O producție medie pe spic de 1 g rezulta 600 tone la hectar. Densitatea de 600 spice produse se poate realiza asigurând la semănat 400-600 boabe germinabile pe metrul pătrat.
Cantitatea de sămânța la hectar :
Q= D M M B/ P G * 100
Q- necesarul de sămânța la hectar
D- densitatea pe care o stabilim de semănat( în funcție de irigat)
MMB- masa unei boabe
P- puritatea
G- capacitatea de germinație
In tara noastră s-a generalizat distanta intre rânduri 12,5 cm. Se pot lasă cărări de la semănat care prezintă următoarele avantaje:
– se intra în cultura cu tractorul numai pe cărări fără sa se distrugă plantele
– nu mai este necesara jalonarea
– se asigura o distribuire uniforma a substanțelor
– întinderea aripilor de irigat pe cărări
Prin aceasta producția de semănat înregistrează o pierdere de suprafața de 4-5% care este compensata de producția mai mare de pe rândurile de pe lângă cărări.
Adâncimea de semănat în condiții optime nu trebuie sa depășească 4-5 cm

9. Lucrările de îngrijire

Frecvent cantitatea de apa pe care semințele de grâu o au la dispoziție în sol este insuficienta pentru răsărire și impune tăvălugirea semănăturii cu tăvălugul inelar care asigura o răsărire de peste 90%. Daca solul din jurul seminței este prea uscat lucrarea este dăunătoare întrucât prin îndesarea solului nivelul apei la semințe se poate ridica numai pana la nivelul critic al germinației situație în care unele semințe mucegăiesc.
Descălțarea (dezrădăcinarea ) plantelor la ieșirea din iarna datorita înghețului și dezghețului repetat duce la ruperea rădăcinilor si la dezgolirea nodului de înfrățire și se previne prin tăvălugirea semănaturilor cu tăvălugul neted( când solul este zvântat).
Pe teritoriul tarii noastre cresc în cultura de grâu diferite specii de buruieni care fără combatere produc pagube cuprinse intre 10-20% și chiar 60-80% din recolta.
Metoda cea mai eficace a combaterii de buruieni din cultura de grâu este combaterea integrata. Rolul cel mai important în acest sistem îl au asolamentul și lucrările solului. Combaterea directa în cultura grâului se face în prezent cu erbicide simple sau combinate.In prezent în tara noastră sunt larg utilizate în combaterea buruienilor în cultura de grâu ierbicide pe baza de 2,4D și cele pe baza de MCPA( in special dicotexul). Tratamentul pe baza cu ierbicidul cu 2,4 D si MCPA începe când temperatura aerului este de 8-10 0 C cu tendința de creștere in ziua începerii tratamentului. Grâul nu este afectat de aceste ierbicide pana la începutul formarii celui de-al doilea internod, iar buruienile au cea mai mare sensibilitate la aceste erbicide în faza de rozeta.
Grâul reacționează pozitiv la apa de irigat aducând sporuri de producție de 20-25 %. Cea mai eficienta udare a grâului este considerata udarea de răsărire. De cele mai multe ori în primăvara se aplica grâului de toamna o singura udare și numai în anii foarte secetoși se administreaza și o a doua udare, dar momentul administrării ei nu trebuie sa depășească faza de burduf pentru a se evita apariția bolilor spicului și căderea plantelor.
Tratamentul împotriva bolilor ce se instalează pe tulpini, spice, frunze conduce la importante sporuri de producție 800-1100 Kg/Ha. Cu primul tratament realizat în faza de înfrățire se limitează o serie de boli ca : făinarea, ruginile, bolile coletului. Al doilea tratament în faza de burduf limitează atacul la făinare, rugina, septorioza. Al treilea tratament care se administreaza la apariția spicului care limitează atacul la fuzarioza și înnegrire. Substanțele folosite în timpul vegetației sunt sistematice și se utilizează singure sau în amestec(Alto, Bayleton, Tilt, Alert,etc.)

10.RECOLTAREA

Constituie un proces complex care se cere a se efectua în cel mai scurt timp și fără pierderi. La recoltare se practica doua metode : recoltarea directa și recoltarea divizata.
Recoltarea directa se efectuează cu combina și se cere a fi îndeplinite următoarele condiții :
– lanul sa fie în faza de coacere deplina ;
– cultura sa fie cat mai puțin îmburuienata ;
– plantele sa nu fie căzute ;
– vremea sa fie calda și însorita.
In zonele uscate durata optima de recoltare a grâului este de 5-6 zile ,iar în cele mai umede de 6-8 zile.
Cultivarea în orice exploatație agricola a doua trei soiuri de grâu cu diferența în durata de vegetație favorizează ca fiecare lan de grâu sa fie recoltat în faza optima. Indicii de calitate ai operației de recoltare a grâului cu combina care se urmăresc pe parcursul recoltării se refera la pierderile de boabe, gradul de spargere al boabelor și puritatea boabelor.
Recoltarea divizata apare în general ca necesara în zonele mai umede, în anii ploioși, în culturile îmburuienate sau cu coacere neuniforma. In asemenea situație grâul se recoltează în doua faze, metoda constând în secerarea plantelor în faza de coacere în pârga cu vindroverul la înălțimea de 20-25 cm de la suprafața solului și rămân suspendate pe miriște în brazda continua pana la umiditatea boabelor de 14% timp de 7-10 zile după care se treiera cu combina echipata cu ridicatori de brazda.